E timpul...

S-au scurs cele 6 luni de aventuri prin Berlin si tot aici am ramas, cu un pic mai multa experienta, un pic mai matura, cu un pic de alta viziune asupra oamenilor si a ce merita sa sacrifici pentru tine si pentru ceilalti si, nu in cele din urma, cu alte aspiratii, mai inalte.

Nu am mai scris de mult, nu am mai avut timp si nici tragere de inima, am vrut sa renunt la el si o sa renunt. Acesta este ultimul post pe care il scriu pe acest blog de accea intentionez sa fie ceva special pentru prieteni, colegi si ce am petrecut impreuna.

Intre timp am terminat diploma, am predat-o, am incheiat contractul de studenti cu FOKUS si am terminat si facultatea, un moment multi ani asteptat.

Multi dintre cei care am fost partasi la micile aventuri redate partial in cele cateva posturi au disparut din cotidianul Berlinului, unii s-au intors in Romania iar altii si-au incercat norocul si experienta pe alte meleaguri straine. Imi e dor de vremurile trecute, cand vizitam o multime de lucruri, cand intr-o zi de sambata pe nerasuflate hotaram sa mai vizitam un parc sau un muzeu, imi e dor de cei care au plecat si de sufletul comunitatii din care am facut parte, imi e dor sa dau fuga la mai multe etaje sa imprumut diverse lucruri, de discutiile provocatoare si cateodata contradictorii de la birou, de bucuriile sau nereusitele impartite si de orele cand eram simpli copiii care lucrau pentru a pune capat in mod echitabil si onorabil unei etape din viata noastra.

Eu am ramas in Berlin pentru un an cel putin, m-am obisnuit cu orasul si cu oamenii, am inceput sa invat si limba iar mai nou m-am mutat din vechiul birou. Imi place la FOKUS pentru ca nu apuci sa ai ragaz si sa te plafonezi, pentru ca fiecare zi, fiecare sedinta te provoaca sa dai ce ai mai bun, sa devi mai bun si sa devi mai profesional. Dar cine stie cat o sa dureze.

Multa bafta tuturor si sper sa ne vedem cat mai curand, sa facem o reintalnire de fokusari.

Pe curand...