S-au scurs cele 6 luni de aventuri prin Berlin si tot aici am ramas, cu un pic mai multa experienta, un pic mai matura, cu un pic de alta viziune asupra oamenilor si a ce merita sa sacrifici pentru tine si pentru ceilalti si, nu in cele din urma, cu alte aspiratii, mai inalte.
Nu am mai scris de mult, nu am mai avut timp si nici tragere de inima, am vrut sa renunt la el si o sa renunt. Acesta este ultimul post pe care il scriu pe acest blog de accea intentionez sa fie ceva special pentru prieteni, colegi si ce am petrecut impreuna.
Intre timp am terminat diploma, am predat-o, am incheiat contractul de studenti cu FOKUS si am terminat si facultatea, un moment multi ani asteptat.
Multi dintre cei care am fost partasi la micile aventuri redate partial in cele cateva posturi au disparut din cotidianul Berlinului, unii s-au intors in Romania iar altii si-au incercat norocul si experienta pe alte meleaguri straine. Imi e dor de vremurile trecute, cand vizitam o multime de lucruri, cand intr-o zi de sambata pe nerasuflate hotaram sa mai vizitam un parc sau un muzeu, imi e dor de cei care au plecat si de sufletul comunitatii din care am facut parte, imi e dor sa dau fuga la mai multe etaje sa imprumut diverse lucruri, de discutiile provocatoare si cateodata contradictorii de la birou, de bucuriile sau nereusitele impartite si de orele cand eram simpli copiii care lucrau pentru a pune capat in mod echitabil si onorabil unei etape din viata noastra.
Eu am ramas in Berlin pentru un an cel putin, m-am obisnuit cu orasul si cu oamenii, am inceput sa invat si limba iar mai nou m-am mutat din vechiul birou. Imi place la FOKUS pentru ca nu apuci sa ai ragaz si sa te plafonezi, pentru ca fiecare zi, fiecare sedinta te provoaca sa dai ce ai mai bun, sa devi mai bun si sa devi mai profesional. Dar cine stie cat o sa dureze.
Multa bafta tuturor si sper sa ne vedem cat mai curand, sa facem o reintalnire de fokusari.
Pe curand...
vineri, 14 noiembrie 2008
joi, 8 mai 2008
Palatul SansSouci
Yupii inca un weekend si...e timpul pentru o noua aventura:D. Acum am fost la Postdam sa vizitam faimosul castel SansSouci construit de Frederick the Great, regele Prusiei. Postdam este un orasel situat la 30 de km de Berlin.
Desigur ca baietii, dupa plimbarea de 11 km dus si 11 km intors pana la Citadell Spandau , s-au gandit ca 30 de km nu sunt atat de greu de parcurs asa ca iar au pornit vitejeste cu bicicletele la drum. Totusi eu, Elena si Ancuta am hotarat sa nu ne aventuram asa ca am dormit un pic mai mult, ca doar era weekend, si peste 2 ore am luat S-Bahn-ul inspre Postdam. Am ajuns in 39 de min in comparatie cu baietii care au ajuns in aproximativ 3-3,5 ore..dar tot respectul.
Pentru a ajunge la palat am mers un pic prin oras cu autobuzul si nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut un rinocer agatat.
Palatul SansSouci a fost construit ca o resedinta de vara si mai toate camerele cuprindeau tablouri originale ale unor pictori destul de cunoscuti, printre care era si Raphael.
Am avut posibilitatea sa vizitam o multime de camere dar din pacate nu ni s-a permis sa facem fotografii. Din fericire Alex a reusit sa faca cateva ilegal;)).
Insusi Voltaire a locuit in castel timp de 3 ani iar camera lui era ornamentata cu sculpturi din lemn ce reprezentau diverse animale , pasari si multa verdeata. Era foarte diferita de celelalte in sensul ca nu se gasea deloc bronzul aurit care domina in mai toate camerele, iar mobila era modesta.
Tot apartinand de SansSouci era si Orangery Palace unde se tineau pe timp de iarna portocalii si era totodata o resedinta auxiliara. Una dintre camere era renovata in stil rusesc, dar nu mobila era interesanta si faptul ca tapiteria era cea originala, cred ca era sigura camera in care se mai pastra.
Insa un palat cu renume trebuie sa aiba o gradina pe masura si intr-adevar asa a fost.
Mai multe foto la
http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/13_04_2008PotsdamSansSouci
Desigur ca baietii, dupa plimbarea de 11 km dus si 11 km intors pana la Citadell Spandau , s-au gandit ca 30 de km nu sunt atat de greu de parcurs asa ca iar au pornit vitejeste cu bicicletele la drum. Totusi eu, Elena si Ancuta am hotarat sa nu ne aventuram asa ca am dormit un pic mai mult, ca doar era weekend, si peste 2 ore am luat S-Bahn-ul inspre Postdam. Am ajuns in 39 de min in comparatie cu baietii care au ajuns in aproximativ 3-3,5 ore..dar tot respectul.
Pentru a ajunge la palat am mers un pic prin oras cu autobuzul si nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut un rinocer agatat.
Palatul SansSouci a fost construit ca o resedinta de vara si mai toate camerele cuprindeau tablouri originale ale unor pictori destul de cunoscuti, printre care era si Raphael.
Am avut posibilitatea sa vizitam o multime de camere dar din pacate nu ni s-a permis sa facem fotografii. Din fericire Alex a reusit sa faca cateva ilegal;)).
Insusi Voltaire a locuit in castel timp de 3 ani iar camera lui era ornamentata cu sculpturi din lemn ce reprezentau diverse animale , pasari si multa verdeata. Era foarte diferita de celelalte in sensul ca nu se gasea deloc bronzul aurit care domina in mai toate camerele, iar mobila era modesta.
Tot apartinand de SansSouci era si Orangery Palace unde se tineau pe timp de iarna portocalii si era totodata o resedinta auxiliara. Una dintre camere era renovata in stil rusesc, dar nu mobila era interesanta si faptul ca tapiteria era cea originala, cred ca era sigura camera in care se mai pastra.
Insa un palat cu renume trebuie sa aiba o gradina pe masura si intr-adevar asa a fost.
Mai multe foto la
http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/13_04_2008PotsdamSansSouci
joi, 10 aprilie 2008
Zitadell Spandau
Cum deja vremea incepe sa fie mai prietenoasa am hotarat sa mergem la Zitadell Spandau..de fapt baietii au initiat plimbarea care erau tare nerabdatori sa se plimbe cu bicicletele.Asa ca ei au mers 11 km cu biciclete iar eu, Elena si Ovidiu am mers cu masina lui Cristi:D(el desigur ca s-a dus cu bicicleta).
Dupa 11 km...cata energie..
Poza de grup...la cetate..
Din pacate nu s-a pastrat mai nimic din vechea cetate, totul fiind renovat ,prima impresie nefiind prea placuta dar din fericire erau cateva muzee dragute acolo.
Ce mi-a placut cel mai mult a fost o camaruta cu lilieci care zburau fericiti de colo pana colo si mancau mere si ananas;). Desi foarte putina lumina ajungea la ei am putut sa ii vad destul de clar.
Printre alte chestii am vazut o masina de epoca, un aparat vechi de fotografiat si un atelier de incaltaminte de pe vremuri(toate astea erau intr-un alt muzeu tot in interiorul cetatii).
Intr-o alta cladire era o expozitie de picturi cu diverse teme si cateva creatii cam ciudatele(adica o imbinare de obiecte)..unele dintre ele chiar dragute..dar putine.
Si cum ora de inchidere s-a apropiat cu repeziciune am ratat expozitia de tunuri dar am reusit sa vedem ceva ceva de la ferestre;)).
In apropiere de cetate era aeroportul Tegel asa ca nu am pierdut ocazia sa fac cateva fotografii.
Mai multe foto la http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/2008_04_06CitadelSpandau
Dupa 11 km...cata energie..
Poza de grup...la cetate..
Din pacate nu s-a pastrat mai nimic din vechea cetate, totul fiind renovat ,prima impresie nefiind prea placuta dar din fericire erau cateva muzee dragute acolo.
Ce mi-a placut cel mai mult a fost o camaruta cu lilieci care zburau fericiti de colo pana colo si mancau mere si ananas;). Desi foarte putina lumina ajungea la ei am putut sa ii vad destul de clar.
Printre alte chestii am vazut o masina de epoca, un aparat vechi de fotografiat si un atelier de incaltaminte de pe vremuri(toate astea erau intr-un alt muzeu tot in interiorul cetatii).
Intr-o alta cladire era o expozitie de picturi cu diverse teme si cateva creatii cam ciudatele(adica o imbinare de obiecte)..unele dintre ele chiar dragute..dar putine.
Si cum ora de inchidere s-a apropiat cu repeziciune am ratat expozitia de tunuri dar am reusit sa vedem ceva ceva de la ferestre;)).
In apropiere de cetate era aeroportul Tegel asa ca nu am pierdut ocazia sa fac cateva fotografii.
Mai multe foto la http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/2008_04_06CitadelSpandau
vineri, 4 aprilie 2008
Prima zi cu bicicleta
In sfarsit mi-am luat bicicleta..nu e ea prea aratoasa mai ales ca am luat-o second hand dar sper sa tina(am dat 70 de E pe ea...cat un abonament la trasportul in comun;))) .
Si cum s-a terminat abonamentul ..am zis hai cu bicicleta la servici. Sunt 5 km pana la institut..dar desi cifra e mica..e lunggg drumul. Pe drumul la dus..pe langa faptul ca de abia stiam sa merg pe bicicleta am ramas si fara o pedala asa ca a trebuit sa fac schimb cu bicicleta lui Adrian care e mult mai experimentat decat mine. Am facut un pic de cunostinta si cu un copac..dar am scapat doar cu palma stanga un pic julita.
La intoarcere ,in schimb ,a fost show..am reusit sa cad de 2 ori. Prima data s-a proptit roata intr-o bordura si nu am avut atata putere sa inving inertia..dar totusi am scapat usor..ah ce buna e geaca de iarna:d. A doua oara cum coboram eu frumos la vale si in fata era un semafor...m-am agatat de un stalp:d. Impactul a fost cam dureros si iar am facut cunostinta cu pamantul:D..desi am folosit cat de cat franele. Asa ca si piciorul stang sufera acum cu mana stanga;))..si sa vezi ce febra musculara o sa am maine. Culmea ironiei e ca la semafor era si o salvare;))..care a venit la mine sa se asigure ca sunt bine.
Sper ca in zilele urmatoare sa capat ceva mai multa experienta..ca daca o tin tot asa..raman si fara bicicleta si fara membre functionale.
Micul meu ferrari
Si cum s-a terminat abonamentul ..am zis hai cu bicicleta la servici. Sunt 5 km pana la institut..dar desi cifra e mica..e lunggg drumul. Pe drumul la dus..pe langa faptul ca de abia stiam sa merg pe bicicleta am ramas si fara o pedala asa ca a trebuit sa fac schimb cu bicicleta lui Adrian care e mult mai experimentat decat mine. Am facut un pic de cunostinta si cu un copac..dar am scapat doar cu palma stanga un pic julita.
La intoarcere ,in schimb ,a fost show..am reusit sa cad de 2 ori. Prima data s-a proptit roata intr-o bordura si nu am avut atata putere sa inving inertia..dar totusi am scapat usor..ah ce buna e geaca de iarna:d. A doua oara cum coboram eu frumos la vale si in fata era un semafor...m-am agatat de un stalp:d. Impactul a fost cam dureros si iar am facut cunostinta cu pamantul:D..desi am folosit cat de cat franele. Asa ca si piciorul stang sufera acum cu mana stanga;))..si sa vezi ce febra musculara o sa am maine. Culmea ironiei e ca la semafor era si o salvare;))..care a venit la mine sa se asigure ca sunt bine.
Sper ca in zilele urmatoare sa capat ceva mai multa experienta..ca daca o tin tot asa..raman si fara bicicleta si fara membre functionale.
Micul meu ferrari
La muzeul cu dinozauri
Acum o saptamana am fost sa vizitam muzeul de stiinte ale naturii http://www.museum.hu-berlin.de/index.html si inca o data ni s-a confirmat faptul ca viata de turist e grea :D (dupa aproape patru ore de vizitat de abia ne mai tineau picioarele).
In prima sala ne-au intampinat dinozaurii..dar din nefericire pentru ei ramasesera doar oasele din ei. Cel mai impresionant dintre ei era un ierbivor cam de vreo 5-7m la care m-am chinuit destul de mult sa-l prind tot in poza:D. Pe acolo isi odihnea oasele si un T-rex al carui cap te veghea cand iti cumparai bilet;)).
Intr-o alta camera era o expozitie de roci gasite..care mai de care mai colorate si mai ciudate. Erau si putin aur si un mic diamant in roca pe acolo:D.
Prin muzeu am vazut si o multime de animale impaiate...daca ar fi fost vii nu am mai fi fost asa incantati de intalnire:d. A fost pentru prima data cand am vazut cum arata o pantera, un tigru si un rinocer de aproape. Era si un mic elefantel pe acolo..care s-a nascut la Zoo dar a murit la varsta de 1 an rapus de un virus.
Erau si animalute puse la conservat ...nu prea aratoase totusi.
Mai multe foto la
http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/2930Apr2008MuzeulDeIstorieNaturala
In prima sala ne-au intampinat dinozaurii..dar din nefericire pentru ei ramasesera doar oasele din ei. Cel mai impresionant dintre ei era un ierbivor cam de vreo 5-7m la care m-am chinuit destul de mult sa-l prind tot in poza:D. Pe acolo isi odihnea oasele si un T-rex al carui cap te veghea cand iti cumparai bilet;)).
Intr-o alta camera era o expozitie de roci gasite..care mai de care mai colorate si mai ciudate. Erau si putin aur si un mic diamant in roca pe acolo:D.
Prin muzeu am vazut si o multime de animale impaiate...daca ar fi fost vii nu am mai fi fost asa incantati de intalnire:d. A fost pentru prima data cand am vazut cum arata o pantera, un tigru si un rinocer de aproape. Era si un mic elefantel pe acolo..care s-a nascut la Zoo dar a murit la varsta de 1 an rapus de un virus.
Erau si animalute puse la conservat ...nu prea aratoase totusi.
Mai multe foto la
http://picasaweb.google.co.uk/irina.boldea/2930Apr2008MuzeulDeIstorieNaturala
vineri, 28 martie 2008
Muzeul evreilor
Dupa aproape o ora de stat la coada in ploaie si frig am reusit sa intram in muzeul dedicat evreilor.Imediat dupa ce ne-am procurat biletele a trebuit sa trecem printr-o poarta de detectat metale..banuiesc ca le era teama sa nu vina vreun neonazist nebun cu intentii criminale.
In prima parte a muzeului erau prezentate in cateva cuvinte viata unor evrei care au sfarsit in lagare de concentrare si de la care au ramas cateva amintiri cum ar fi fotografii, haine , scrisori din lagare , obiecte din ceramica pe care le-au vandut pentru supravietuire, etc...
Langa era o incapere inalta numita "Void invoid" dedicata victimelor Holocaustului neincalzita, nelumitata singura sursa de lumina fiind o taietura in coltul dreapta sus pe unde patrundea lumina naturala.Era f frig acolo asa ca nu am putut sa zabovim mult acolo..si nici fotografii sa facem.
O alta atractie a muzeului era o gradina in aer liber din coloane de beton umplute cu pamant unde deasupra crestea vegetatie. Si aici am degerat de frig(ni s-a impus sa lasam hainele la garderoba) si aveam senzatia ca cel care a proiectat acest muzeu a vrut sa simtim un pic frigul patrunzator care ii chinuia pe prizonirii lagarelor.
Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost o incapere unde pe podea zaceau fete de metal ce vruiau sa exprime durerea si strigatul mut al victimelor regimului nazist. Era permis sa calci pe ele ..iar zgomotul facut..trezea in fiecare un fior al amintirilor greselilor dureroase pe care omenirea le-a facut.
Unul din nivele muzeului era dedicat inceputurilor evreilor iar printre exponate era si un usturoi. Erau trei orase evreiesti de-a lungul unui rau iar initialele lor formau cuvantul usturoi in ebraica.
Din pacate nu am putut sa vizitam tot pt ca muzeul se inchidea asa ca am fost nevoiti sa abandonam dar vom reveni curand..cel putin eu.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca evreii au avut de suferit inca de pe vremea lui Hristos. Au fost acuzati de rapire de copii , de otravire a fantanilor cu ciuma, de vina de a-l fi omorat pe fiul lui Dumnezeu , de decaderea economica a germanilor iar de fiecare date mii sau chiar sute de mii au fost omorati. De-a lungul timpului evreii erau cunoscuti drept camatari destul de bogati si probabil acesta era motivul pentru care erau atat de urati.
Inainte de a ajunge la muzeu am prins si un pic de grindina;))
In prima parte a muzeului erau prezentate in cateva cuvinte viata unor evrei care au sfarsit in lagare de concentrare si de la care au ramas cateva amintiri cum ar fi fotografii, haine , scrisori din lagare , obiecte din ceramica pe care le-au vandut pentru supravietuire, etc...
Langa era o incapere inalta numita "Void invoid" dedicata victimelor Holocaustului neincalzita, nelumitata singura sursa de lumina fiind o taietura in coltul dreapta sus pe unde patrundea lumina naturala.Era f frig acolo asa ca nu am putut sa zabovim mult acolo..si nici fotografii sa facem.
O alta atractie a muzeului era o gradina in aer liber din coloane de beton umplute cu pamant unde deasupra crestea vegetatie. Si aici am degerat de frig(ni s-a impus sa lasam hainele la garderoba) si aveam senzatia ca cel care a proiectat acest muzeu a vrut sa simtim un pic frigul patrunzator care ii chinuia pe prizonirii lagarelor.
Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost o incapere unde pe podea zaceau fete de metal ce vruiau sa exprime durerea si strigatul mut al victimelor regimului nazist. Era permis sa calci pe ele ..iar zgomotul facut..trezea in fiecare un fior al amintirilor greselilor dureroase pe care omenirea le-a facut.
Unul din nivele muzeului era dedicat inceputurilor evreilor iar printre exponate era si un usturoi. Erau trei orase evreiesti de-a lungul unui rau iar initialele lor formau cuvantul usturoi in ebraica.
Din pacate nu am putut sa vizitam tot pt ca muzeul se inchidea asa ca am fost nevoiti sa abandonam dar vom reveni curand..cel putin eu.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca evreii au avut de suferit inca de pe vremea lui Hristos. Au fost acuzati de rapire de copii , de otravire a fantanilor cu ciuma, de vina de a-l fi omorat pe fiul lui Dumnezeu , de decaderea economica a germanilor iar de fiecare date mii sau chiar sute de mii au fost omorati. De-a lungul timpului evreii erau cunoscuti drept camatari destul de bogati si probabil acesta era motivul pentru care erau atat de urati.
Inainte de a ajunge la muzeu am prins si un pic de grindina;))
sâmbătă, 22 martie 2008
In cautare de biciclete
In sfarsit soarele a inceput sa fie mai generos cu noi astfel ca am putut sa ne bucuram de cateva zile de primavara si sa pornim in cautarea de biciclete second hand...nici prea scumpe ..nici prea frumoase pentru hoti;;).
Din cate citisem pe cateva forumuri trebuia sa fie un targ de biciclete pe langa TierGarten dar acolo am dat de un targ de vechituri unde erau expuse o groaza de statuete si piese de mobilier vechi spre vanzare.
Asa ca am hotarat sa ne plimbam un pic prin parc. TierGarten este cel mai mare parc al Berlinului si este situat exact in centru. Ceea ce il face special este ca are o forma circulara stabatuta in diametru de strazi de cate 6 benzi iar in centru vegheaza un turn inalt de 65m numit Victoria.
Ingerul din varful turnului reprezinta Germania victorioasa(Victoria) iar vesmintele militare ale acestuia amintesc de regimul militar din acea vreme.
Urcusul pana in varful turnului a fost cam dureros , scarile fiind in spilara si multe:D, dar privelistea de sus a meritat tot efortul.
Ulterior am mers la un alt targ care se afla in Berlinul de Est unde inca se mai vad diferentele dintre vest si est(seamana putin cu periferia Bucurestiului). Aici doar Adrian si Cristi si-au gasit biciclete bune ca pret raportat la calitate (100E respectiv 90E).
O statuie pe apa ne-a atras atentia...dar nu am gasit inca o descriere oficiala a acesteia.
Din cate citisem pe cateva forumuri trebuia sa fie un targ de biciclete pe langa TierGarten dar acolo am dat de un targ de vechituri unde erau expuse o groaza de statuete si piese de mobilier vechi spre vanzare.
Asa ca am hotarat sa ne plimbam un pic prin parc. TierGarten este cel mai mare parc al Berlinului si este situat exact in centru. Ceea ce il face special este ca are o forma circulara stabatuta in diametru de strazi de cate 6 benzi iar in centru vegheaza un turn inalt de 65m numit Victoria.
Ingerul din varful turnului reprezinta Germania victorioasa(Victoria) iar vesmintele militare ale acestuia amintesc de regimul militar din acea vreme.
Urcusul pana in varful turnului a fost cam dureros , scarile fiind in spilara si multe:D, dar privelistea de sus a meritat tot efortul.
Ulterior am mers la un alt targ care se afla in Berlinul de Est unde inca se mai vad diferentele dintre vest si est(seamana putin cu periferia Bucurestiului). Aici doar Adrian si Cristi si-au gasit biciclete bune ca pret raportat la calitate (100E respectiv 90E).
O statuie pe apa ne-a atras atentia...dar nu am gasit inca o descriere oficiala a acesteia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)